Date fizico-geografice

               Relieful
Regiunea studiată este parte integrantă din depresiunea Maramureşului. Relieful comunei Onceşti cuprinde dealurile din jur şi Culoarul Izei având mari resurse agricole şi peisagistice. 
Culoarul Izei are în partea dreapta, la intrare şi în partea stângă, la ieşire o luncă formată din pădurea – galerie a Izei şi terenuri agricole, având pe alocuri lăţimea de aproximativ un kilometru. 
Dealurile din jur, Osoiu, Măgura, Cetăţeaua, Grui, Lucşoara sunt acoperite cu păduri de conifere şi foioase dominând cele din urmă. La poalele dealurilor se întâlnesc fâneţe, livezi de pomi fructiferi în majoritate îmbătrânite şi terenuri cultivate cu cartof sau plante furajere.
Dealurile sunt străbătute de numeroase pâraie şi vâlcele: Valea Slatinii, Valea Cetăţii, Valea Ciuroiului, Valea Pomilor. Pe Valea Slatinii există o fântână cu apă sărată care a dat numele întregii  văi. 
Iza străbate hotarul comunei pe o distanţă de 6 km, având pe alocuri plaje întinse, depuneri de pietriş, şi mici bălţi datorate inundaţiilor. 
Dintre fenomenele care afectează versanţii, mai semnificative sunt alunecările de teren întâlnite mai frecvent pe Dealul Crucii şi eroziunea datorată micilor torente. Alunecările de teren sunt  favorizate de existenţa în profunzim a unui strat de argile.

               Clima
Este specifică Depresiunii Maramureşului şi aparţine sectorului de climă temperat-continentală, Maramureşul şi Bucovina având mici influenţe climatice baltice. Climatul de depresiune se caracterizează şi prin inversiuni termice.
Direcţia generală de deplasare a maselor de aer este dinspre vest şi nord-vest. Media anuală a precipitaţiilor este în jur de 700 mm în localitate şi mai ridicată pe dealurile din jur. Temperatura medie anuală este de 8,2 grade Celsius, valoare ce scoate în evidenţă climatul relativ răcoros.
Dacă înainte fenomenele meteorologice se repetau cu o regularitate de ceasornic fixându-se în memoria bătrânilor, azi asistăm la o bulversare a acestor fenomene care nu mai respectă nici o regulă. În ultimii ani, iernile au devenit mai blânde cu un număr mai mic de zile cu zăpadă iar în timpul verii avem de a face cu fenomenul de caniculă.
Luna cea mai caldă este luna iulie cu 18,8 grade Celsius, iar luna cea mai rece este luna ianuarie cu -4,3 grade Celsius.
Numărul mediu anual al zilelor cu îngheţ este de 111 zile, iar durata medie a intervalului fără îngheţ este de 243   de zile.
Vânturile sunt influenţate de către relief şi au o intensitate de 3,4 -3,8 m/secunda. Vânturile se formează sub influenţa circulaţiei generale din vest şi nord-vest datorat microclimatului creat de prezenţa în apropiere a munţilo Gutâi.
Fiind într-o zonă depresionară, localitatea este parţial ferită de fenomene meteorologice deosebite, totuşi pot fi evidenţiate descărcările electrice frecvente pe Dumbravă, unde au făcut şi câteva victime, grindina, vântur puternice de scurtă durată şi ploi torenţiale.
În perioadele secetoase, apa Izei scade foarte puternic favorizând fenomenul de apariţie al algelor verzi ce se fixează pe pietrele din apă.
Un fenomen întâlnit în dimineţile de primăvară până în toamnă este prezenţa unui nor de ceaţă de-a lungul Izei şi în special în zona dintre Onceşti şi Vadu-Izei. Această ceaţă apare datorită apei calde care se evaporă şi întâlneşte aerul rece al dimineţii. 

               Hidrografia  
Din punct de vedere hidrografic, Onceştiul aparţine bazinului Izei. Cursul apei la Onceşti este în mare măsură rectiliniu, cele câteva meandre erodând puternic malurile se schimbă de la un an la altul. 
În Iza se varsă câteva vâlcele numite de către localnici văi şi a căror debit este foarte variat ajungând uneori la secare. Dintre aceste văi amintim: Valea Slatinii, Valea Oancii, Valea lui Călian.
De-a lungul Izei nu există surse industrial de poluare, singura problemă o constituie deşeurile menajere provenite în parte de la Onceşti dar cea mai mare parte din aceste deşeuri sunt aduse din aval în special atunci când debitul apei creşte, diversele sortimente de deşeuri rămân agăţate prin ramurile sălcilor de pe maluri, creând un decor straniu şi foarte greu de ecologizat.
Onceştiul este faimos în jur şi pentru cele două surse de apă minerală situate la poalele Osoiului, nu departe de comună. La apa minerală numită şi borcut, se poate ajunge pe  trei sau patru trasee, fiecare deosebit de pitoresc. În prezent, prin efortul primăriei, se amenajează una din uliţe, fiind posibil în viitor accesul cu maşina. 
Cele doua izvoare işi strâng apele din gresia paleogenă de Strâmtura, trecând apoi prin depozitele marno-argiloase badeniene.
Izvorul principal are o apă feruginoasă, bicarbonată, sodică - calcică cu o mineralizare totală de 2,8 grame/litru şi o concentraţie de dioxid de carbon de 1910’7 mg/l.
Cel de-al doilea izvor, uşor sulfuros, cu depuneri de sulfaţi, se află într-o mică adâncitură ce defavorizează scurgerea apei, are o mineralizare totală de 3564 mg /l. Apa acestui izvor este recomandată în suferinţele sistemului digestiv. Cea mai folosită este apa primului izvor, de multe ori se stă la rând, aici, venind locuitori din Onceşti, Năneşti, Sighetu Marmatiei, Valea Stejarului precum şi pasionaţii de drumeţie din Coştiui. Cel de-al doilea izvor necesită lucrări de drenare a apei şi de consolidare a solului care alunecă mereu în sursa de apă.  
Două din potecile ce duc la Borcut au fost marcate cu triunghi albastru de către elevii de la Şcoala cu clasele I-VIII Onceşti. Marcajul se cere refăcut.  
Continuând drumul, se poate ajunge la Cetăţuie, Valea Cetăţii, Valea Stejarului sau la Coştiui, pe un vechi drum care cândva era un drum al sării.

               Solurile
Tipul de sol dominant în hotarul comunei Onceşti este solul brun-argilic şi podzolul. Acest sol a evoluat cu pădurea de foioase peste care s-a instalat o vegetaţie ierboasă corespunzatoare. Pe versanţii cu o pantă mai mare de 7 grade, aceste soluri au suferit spălări cu atât mai intense cu cât valoarea pantelor este mai mare şi lipseşte terasarea solului. În unele cazuri, aceste degradări se finalizează şi prin alunecări de teren.
În lunca râului Iza, se întâlneşte sol aluvionar, luto-nisipos pe alocuri, slab drenat, cu nivel freatic de mică adâncime şi cu un grad mai mare de fertilitate.
Pe Dumbravă întalnim un sol argilic cu un ph mai ridicat, slab drenat şi cu un nivel freatic foarte aproape de suprafaţă.
În foarte multe locuri, datorită eroziunii, apare la suprafaţă pietriş sedimentar, dovadă a faptului că Iza a modelat solul pe o plajă foarte mare.   

               Vegetaţia
Vegetaţia zonală este specifică în mare măsură formelor de relief existente în zonă. Putem identifica patru tipuri de ecosisteme şi anume ecosisteme antropizate, în imediata apropiere a localităţii, ecosisteme tipice pădurilor de foioase, pe dealuri, ecosisteme tipice fâneţelor şi un ecosistem aparte, pe  Dumbravă, cu o vegetaţie tipică stepelor.
Cu  ajutorul profesorului de biologie, din localitate, am identificat principalele specii de plante rare sau ocrotite, speciile de plante medicinale, precum şi unele zone ce ar putea fi propuse drept rezervaţii naturale.
Primavara devreme, pe colinele din Valea Slatinii întâlnim florile albastre ale Crucii voinicului (Hepatica transilvanica ), endemism carpatic care se găseşte doar în Transilvania. O  altă plantă rară, des folosită în cosmetică şi tratarea animalelor este spânzul(Heleborus  purpurascens), frecvent primăvara, în zona dintre Borcut şi Cetăţea.
Cele două poieniţe cu bulbuci (Trollius europeus), de pe Valea Cetăţii ar putea fi propuse drept rezervaţie naturală având în vedere că zona este de o frumuseţe magică, bulbucii de aici apar sub forma unui lan compact având o vigurozitate mult peste media de înălţime, 80cm-100cm, media fiind în jur de 40 cm. În Valea Cetăţii, pe lângă cele două poieniţe întâlnim foarte mulţi bulbuci prin fâneţe, dar de talie mai mică. La baza celor două poieniţe udate tot timpul de două izvoare, întâlnim o vegetaţie specifică turbăriilor, formată din muşchi de turbă (Sphagnum cymbifolium), şi bumbacăriţa.  
Ecosistemele de pădure cuprind specii de molid (Picea abies), pin negru (Pinus silvestris ), pin roşu(Pinus sp.), brad argintiu (o raritate în zonă), zada (Larix deciduas) - singurul conifer cu frunze căzătoare, specie ocrotită), fag (Fagus silvatica), alun (Corilus avellana), păducel (Crataegus monogina) - medicinal utilizat în afecţiunile cardiace, măcies (Rosa canina ), arin negru (Alnus glutinosa), arin alb (Alnus alba), plop (Populus sp.) şi mesteacăn (Betula pendula). 
Merită menţionate grupurile compacte de salcâm (Robinia pseudacacia) care ocupă văile şi care în momentul înfloririi dau un miros atât de puternic încât se simte pe toată valea. Salcâmul creşte rapid şi este folosit drept lemn pentru foc.
Prin fâneţe întâlnim o mare mulţime de graminee, dar şi trei specii rare de orhidee, untul vacii (Orchis morio), poroinic (Dactilorhiza maculate) şi sângele voinicului (Nigritella nigra). 
Tot o curiozitate, pe dealurile dinspre răsărit, există castani comestibili (Castanea sativa) care s-au adaptat aici perfect, fructifică în fiecare an si spre deosebire de cei de la Baia Mare sunt  sănătoşi. Existenţa castanului comestibil la Onceşti dovedeste faptul că aici există un microclimat mai blând. Castanul se dezvoltă bine pe dealurile cuprinse  între  250 şi 700 m. Lemnul castanului comestibil este folosit la fabricarea mobilei. În comparaţie cu stejarul, castanul comestibil are o creştere mai rapidă.  
Prezenţa castanului comestibil în Maramureş este semnalată prima dată în anul 1642, cum a ajuns aici, rămâne o enigmă. 
Terenurile nefolosite şi fâneţele abandonate ar putea fi valorificate prin plantarea de castani, dat fiind că se înmulţesc uşor prin seminţe sau prin puieţi de 1 -2 ani. 
Pe Dumbravă vegetaţia este formată din pipirig care domină dar şi numeroase graminee, feriga de câmp (Pteridium acuilinium). În perioadele ploioase pe Dumbravă apar o mulţime de ciuperci care sunt în mare parte exploatate şi anume ciuperca de câmp (Psaliota campestris), pălaria şarpelui, băşina calului (Licoperdon bavista), unele exemplare ajung la dimensiuni gigantice. 
Colina ce mărgineşte Dumbrava înspre şosea, având câteva sute de metri înăltime şi o lungime de un kilometru, are o vegetaţie complet aparte în care domină cimbrul de câmp, turteaua de munte, şi foarte multă pedicuţa (Lycopodium clavatum) - aici într-un areal atipic, planta fiind specifică fâneţelor montane. Tot atipic este răspândit aici şi struţisorul (Selaginella Helvetica) specifică stâncilor din zona Montană.
Dintre plantele medicinale întâlnite în zonă amintim: sunătoarea, muşeţelul, coada şoricelului, păducelul, potbalul, spanzul, braduleţul, trifoiul roşu, măcieşul, menta, rostopasca care ocupă suprafeţe imense în pădurile de stej dinspre Coştiui.
Dintre speciile de ciuperci culese în exces datorită firmelor străine care oferă preţuri mari, amintim speciile de boletus (Boletus edulis), gălbiori (Chantarellus cibarius), cozărei (Lactarius deliciosus), bureţi iuţi (Lactarius piperatus), barba caprei (Clavaria aurea) dar şi specii de ciuperci otrăvitoare (Boletus satanas).

                Fauna
Fauna zonei este de o mare diversitate şi depinde de formele de relief şi de vegetaţie. În cele cinci tipuri de ecosisteme prezente vom întâlni o mare diversitate de nevertebrate şi vertebrate.
În pădurile de foioase vieţuiesc numeroase specii de păsări şi mamifere, unele valoroase din punct de vedere cinegetic precum: mistreţul (Sus scrofa), iepurele (Lepus europeus), căpriorul (Capreolus capreolus), lupul (Canis lupus) - tot mai rar, vulpea (Vulpes vulpes) – frecvenţa pe Valea Slatinii. Tot în aceste păduri întâlnim şi mult mamifere de talie mică precum: veveriţa (Saurus vulgaris), jderul (Martes martes), nevăstuica (Mustela nivalis). 
În vârful Cetăţelei se găseşte o hrănitoare pentru căprioare. 
Acvifauna pădurilor este şi ea bogată şi cuprinde printre altele răpitoare de zi şi răpitoare de noapte, corvide şi păsări de talie mică.  
Dintre reprezentanţii păsărilor amintim: rândunelele (Hirundo rustica), lăstunul de mal (Riparia riparia), corbul (Corvus corax), gaiţa (Garrulus glandarius), huhurezul, ciocănitoarea, uliul, pupăza, cucul, mierla, piţigoiul, vrabia, graurul, coţofana, cioara de semănătură (Corvus frugilegus ), cioara gri (Corvus corone cornix).
Corbul (Corvus corax) este una din speciile de păsări sedentare inclusă pe lista monumentelor naturii din ţară, la Onceşti am depistat un număr de 5 familii. Puii apar foarte de timpuriu la începutul lunii martie fiind îngrijiţi de ambii părinţi. Corbul poate fi dresat cu uşurinţă, numărându-se printre cele mai inteligente şi evoluate păsări de la noi fiind un longeviv care poate atinge vârsta de 100 de ani.  
În păduri şi fâneţe întâlnim guşterul (Lacerta viridis), sopârla cenuşie (Lacerta agilis), şarpele de casă (Natrix natrix), şarpele orb, numeroase specii de şoareci de câmp, arici, iar sub pământ un mare număr de cârtiţe (Talpa europea). În zonele umede şi pe lângă firul apelor întâlnim broasca râioasă (Bufo bufo), broasca de lac (Ran esculenta), broasca de lac mare (Rana ridibunda), broasca de baltă cu burta galbenă (Bambina variegate ) şi broasca de baltă cu burta roşie (Bambina bambina).
În ultimul timp, datorită faptului că multe terenuri au rămas necosite, se remarcă o creştere a populaţiilor de şopârle şi rozătoare iar pe seama acestora o creştere a numărului de păsări răpitoare. 
Lumea insectelor este şi ea bine reprezentată prin: lăcusta călătoare (Pachitilus migratorius), lăcusta marocană, greieri (Grilus campestris), rădaşca (Lucanus cervus), nasicorn iar dintre fluturi merită amintiţi fluturele ochi de păun de zi, fluturele verzei, lamâiţa, fluturii cerului, coada rândunicii (Papilio podalirius). 
Apa Izei are numeroase specii de peşti. Într-un clasament al frecvenţei cu care îi întâlnesc pescarii, ordinea ar fi următoarea: clean, scobar, mreana (Barbus barbus), porcuşor, beldita, ştiuca (Exos lucius), roşioara, morunaş , biban, cârţa, clean vărgat, caras, fusari, iar accidental a fost pescuit chiar un somn. Cu câţiva ani în urmă exista o vidră dar nu a mai fost văzut nici un exemplar de foarte mult timp. 
Dintre speciile de păsări întâlnite pe malurile Izei şi în pădurea-galerie amitim: pescăruş,  
În centrul localităţi  există un cuib de  berze care se ştie că migrează până în Africa, uneori, ajungând chiar în sudul Africii. Aceste păsări sunt monitorizate şi ocrotite de lege.
Dintre mamiferele zburătoare, noaptea, din locuri ascunse îşi iau zborul numeroase exemplare de liliac.
Pădurea –galerie a Izei şi râul Iza constituie un habitat ideal pentru numeroase specii de păsări. Dintre păsările   cuibăritoare legate de cursul Izei, pescaruşii albaştri se cuibăresc în malul Izei. Chirele de baltă (Sterna hirundo) patrulează în zbor deasupra apei. În petecele de stuf cuibăresc specii de lăcari (Acrocephalus sp.). Iarna apar mierlele de apă (Cinclus cinclus) iar în timpul verii pot fi văzute stoluri de raţe sălbatice (Anas plathyrincos).

               Resurse  naturale 
Principala resursă naturală inepuizabilă o reprezintă terenurile agricole şi în special terenurile arabile cu un grad ridicat de fertilitate. Onceştiul dispune de puţină pădure exploatabilă  forestier, de aceea o mare parte din populaţie cumpără lemnele pentru foc din altă parte. 
O resursă naturală care a favorizat construcţiile, este balastul şi nisipul de pe marginea Izei. Transportul acestui material se face folosind căruţele localnicilor.
O altă resursă naturală o constituie cele două surse de apă minerală.
Mai nou, începe să fie valorificat cu foarte mare succes, potenţialul turistic al comunei. Acest potenţial este dat de frumuseţea peisagistică din jur, existenţa unui mare număr de porţi sculptate şi case vechi din lemn precum şi prin păstrarea tradiţiilor mai mult decât oriunde în zona învecinată şi nu în cele din urmă prin infinita ospitalitate a gazdelor.  
Unul din cele mai frumoase puncte bel-vedere, care ne oferă o privelişte asupra Văii Izei cu turlele bisericilor de la Bârsana, este cimitirul evreiesc, situat pe o colină şi care se află într-o bună stare de conservare.